Ziua Morților și-a format rădăcinile în civilizația aztecă, care a dominat partea centrală și de sud a Mexicului între secolele 14 și 16 și care a format un imperiu vast, foarte bine organizat si elaborat, distrus însă de invadatorii spanioli. Aztecii aveau propria lor “Zi a Morților”, un festival care dura o lună și avea loc în jurul lunii august. În timpul festivalului, aztecii își onorau strămoșii și aduceau omagii zeiței morților, Mictecacihuatl, care se spune că veghează asupra oaselor celor morți și înghite stelele în timpul zilei. Craniile erau folosite pentru a onora morții și erau plasate pe templele aztece, constituind un simbol cheie pentru această sărbătoare.Odată ce spaniolii au cucerit imperiul aztec în secolul al XVI-lea, Biserica Catolică a mutat sărbătorile și ritualurile indigene care onorau morții la datele catolice care comemorau Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Tuturor Sufletelor din 1 și 2 noiembrie. , Tradițiile și simbolurile indigene  pentru cinstirea morților din America Latină s-au contopit cu practicile catolice neoficiale și noțiunile despre viața de apoi pentru a lua naștere sărbătoarea pe care o numim astăzi Día de los Muertos.